miercuri, 27 februarie 2013

Omul cu ochelari negri

        Am cerut voie de la "Urmasii dacilor" sa scriu diverse pareri despre diverse carti:)
Multumesc tatalui si bunicii mele care m-au invatat sa respect oamenii cu dizabilitati fizice, care mi-au aratat ca nu conteaza cum arati ci conteaza cine esti.
       Cartea este scrisa de Ion Blajan un scriitor fara vedere, care a stiut sa razbeasca in viata si sa se bucure de ceea ce viata i-a daruit:

    "Compatimirea maturilor era barbateasca,suna ca o sentinta fara drept de apel,in cel mai bun caz sugerand resemnare,stoicism. Ma obijnuisem sa-mi simt semenii dand din cap, sa surprind in cuvintele lor razvratirea impotriva unui destin atat de crud. Ori pe unde am umblat si oricat am cautat sa le arat ca noaptea noastra eterna nu-i tocmai atat de intunecoasa incat sa nu ne lase sa intrezarim si noi viata,sa nu dibuim calea pe care merg ei si in urma lor si noi, iar uneori chiar inaintea lor,ca in drum am intalnit ca si ei bucurii si suparari, bucuria lucrului savarsit de mainile noastre si necazurile neizbanzilor"

      Am citit cartea de mai multe ori si am invatat din ea cum sa mergi mai departe oricat de greu este.
 


marți, 26 februarie 2013

Dei Dei sau Ga Ga

               Gaste din rasa embdem, albe frumoase, destepte foc dar dusmanul meu numarul 1:)) Anul trecut in toamna sotiorul a venit acasa si mi-a spus ca a gasit gaste de care cauta de acum 1000 de ani, ca sunt boboci si sunt superbe, au ochii albastrii si sunt extraordinare.
               Dupa o saptamana de parlamentari  am mers dupa ele:))
Ajunsi la fata locului vad doua gaste care aveau ata albastra la picior, sotiorul le alesese si erau puse deoparte:)) Am luat individele acasa si le-am botezat Gunar si Ingrid:))

                 Ingrid este mai cuminte adica nu ma ataca:)) dar in schimb  mananca trandafirii, pomii si tot ce prinde:) Gunar in schimb ma ataca pe unde ma prinde, am avut niste vanatai de toata frumusetea pe picioare de la el. Cand merg eu sa le eliberez din tarc seara nu primesc nici macar o privire din partea lor, dar daca merg cu o capatana de salata sunt cei mai buni prieteni:))
                 Sotiorul are o relatie speciala cu ele, deschide geamul noaptea si le striga iar ele raspund sau daca sunt libere vin la geam sa-l salute:)

          Anul trecut nu a reusit gasca sa scoata boboci din cauza noastra, deoarece nu am pus in cuib destule paie si a spart ouale. Am mai pus oua in incubator dar a fost luat curentul o zi intreaga si au fost compromise. Speram anul acesta sa avem si bobocei de gasca.



duminică, 24 februarie 2013

Plimbari

        Ieri am dat o fuga pana la Comarnic, a fost expozitie de pasari si sotiorul vroia sa vada ce exemplare sunt. Binenteles ca ne-am intors de acolo cu o pereche de rate saxon rasa de carne(ulterior am aflat ca am mers pentru ele) si 6 oua de sumatra( gaini combatatante cu fata si penajul negre) sunt superbe, aici eu am fost inculpata.
    Ajunsi acasa ne-am gandit sa facem o pizza nu mai mancasem de vreo' 3 ani :

 Putin ketchup aburind:
 Si binenteles painea calda:)
 Aseara am bagat in priza incubatorul ca sa-si faca rondul 12 ore si dis de dimineata am pus ouale in el. Fiind foarte adormita in loc de sticla normala de apa am luat o sticla de tuica si am turnat  peste ele. Nu stiam ce miroase in casa, pana mi-am dat seama de unde vine mirosul a durat ceva:))))))

 Binenteles ca un ou de sumatra a fost spart de sotiorul meu care a umblat cu ele de parca erau mingi:)
In incubator sunt 6 rase sa speram ca o sa eclozeze bine si nu o sa fie puii alcolici.:)))




    

joi, 21 februarie 2013

Pisica primordiala :)

       Era o zi mohorata si ploioasa(semana cu cea de azi), am stat pana tarziu la birou si sotiorul venise sa ma ridice de la gara de nord. Aveam vreo' 16 ore de munca si eram franta, urc in masina  si vad un cap mic care  iese din sanul sotului meu, era pisica primordiala:) Mica, slaba si lovita, mandibula fisurata si o lovitura la coloana, nu prea putea sa mearga. In drum spre casa am aflat povestea ei pe scurt:
   El : Nu puteam sa o las acolo murea!
   Eu: Am alergie la parul de pisica, ce facem cu ea?
   El: O duc in spate cu gainile si nu o sa te deranjeze deloc!
   Eu: Bine, dar mama e la noi si ea e cu alergiile, trenul in gara e mic copil pe langa ce o sa faca mama:)
   El: Ne descurcam noi cumva, dar sa-ti povestesc cum am ajuns la ea.
   Eu: Pai zi!
   El: Am ajuns mai repede ca noaptea oamenii dorm de obicei nu lucreaza si era libera soseaua, am parcat masina si am vazut un tip care a aruncat pisoiul in fata masinii intr-o baltoaca. Am iesit din masina sa-l iau dar se bagase sub chioscul de ziare. M-am gandit ce sa fac si m-am intins dupa el pe burta( sotul meu are 1.90m deci e mic rau) se uita lumea la mine ca la urs dar nu puteam sa-l las acolo:)
       Pana am ajuns acasa am avut limba dubla din cauza alergiiei, mama a facut mai rau decat toate trenurile din gara de nord:) acum iubeste pisica primordiala:) Fish este numele ei si este o nebuna.
   Aici era deja mai mare si facea numai tampenii:
      Bate tot ce prinde inclusiv caini daca are ocazia:
     Salcia din curte era locul preferat cand era mica:

     Aici facea plaja la bec:)
      Stil de dormit:))

        Pe post de mama(  nu naste daca nu sunt langa ea):

   Iubeste gainiile cand era mica se arunca in spatele lor iar gainile speriate fugeau cu ea in spate prin toata curtea. Dorme in cuibare cand are chef: Fish impreuna cu Frumusica:)



   Acum doua zile am uitat-o in casa si avem un pui de porumbel care sta intr-o cutie (am fost doica pentru el). Am crezut ca o sa-i gasim doar fulgii  dar ei dormeau. Suparata ca a fost trezita din somn!


      

Seminte si insamantari

     Marti ajungem si noi ca oamenii normali acasa, pe la 18:00.
   Cand am ajuns ne simteam putin stingheriti, prea devreme casa nu ne cunoaste :) Am profitat de moment si am insamantat vinetele si ardeii. Saptamana trecuta mai aveam putin si aduceam semintele acasa cu camionul:)
    Doamnele vinete sunt:
    Domnii ardei si ei pe aici:
  Nu stiu exact cate seminte am pus in pamant, dupa prima serie am renuntat la numarat si aranjat artistic:)

miercuri, 20 februarie 2013

Viata de caine!

  
    E... a venit si randul cainilor sa-i fac vedete:) babele noastre Koda si Amura sunt umblate si paraumblate prin tarisoara asta cu trenul, autobuzul, rata, tramvaiul, metroul, troleul, pe jos, in brate, cu masina. Au amandoua 6 ani, diferenta este de 6 luni intre ele.

    Koda e din rasa maidaneza sadea din spatele blocului din Rahova. Intr-o zi admiram minunata priveliste de pe geamul din bucatarie (gunoaie, aurolaci, etc.) si vad un nebun care juca fotbal cu puiutii mici de caine, urlu cat ma tin puterile, trag o haina pe mine si in papuci de casa si pijama cobor sa vad cati pui mai traiesc (era februarie si era un frig, brrrrr).  Mai traia doar inculpata care are acum 6 ani si e sefa de fapt a fost pana cand au ajuns la noi termita si scandal. Toti au si pseudonime Koda= Vuvi, Screech, Dintoasa, vet-ul ii spune Crocodilul deoarece musca tot, odata cu varsta nu mai are o pasiune pentru oameni a trecut la caini.

     Se spune ca poti sa ai in viata 50 de caini numai unu este pe sufletul tau, unu' empatizeaza cu tine perfect, ei la mine ea este Amura(ciobanesc romanesc corb). Cand a intrat in casa noastra dupa 6 luni de la venirea Kodei nici nu am vrut sa o vad dar cum nu pot sa spun NU am vazut si catelusa acasa. Era ca un ursulet de plus dar ursuza rau. Nu prea avea texte cu noi dar Koda avea texte cu ea o lua de ceafa si stergea cu ea pe jos (nu mai trebuia sa dau banii pe mop aveam unul viu), apogeul era cand ajungeau in dreptul pragului de la balcon(mult prea inalt pentru standardele noastre) o trantea cu  capul de prag   pana reusea sa o basculeze. Amura a indurat cu stoicism toate nebuniile Kodei.






           Dupa ce ne-am mutat(curte mare)  era sub demnitatea noastra sa ramanem cu 2 caini si am decis  sa mai luam un ciobanesc de bucovina sa avem si noi caine cu acte:). Intr-o duminica ne-am urcat in masina si am dat o fuga pana la Iasi - aproape de noi vreo'  800 km dus-intors. . Ajunsi vedem inculpatul, sotiorul se uita daca are picioarele drepte, dintii stateau bine in gura, ne hotaram, pe el il vrem. Acasa era mama si tata daca luam catelul atunci riscam sa faca mama un avc, deci nu am riscat si catelul l-am primit dupa o saptamana cand ai mei erau plecati la casa lor. Novac zis si Lake, Labus, Bruno, etc. a fost un pui cuminte, inafara faptului ca a decis sa se joace cu doua gaini (Iflondora si Filofteia) care saracele nu au avut sanse de scapare. Are mai multe ciudatenii si una mare e mancarea,  el mananca doar cand ii convine, daca are 5 boabe in plus in castron se intoarce in loc,se uita stanga, dreapta, se duce pana la pitice si apoi decide ca nu mai vrea sa manace. Se plictiseste mancand.. Acum un an cand plecam noi de acasa pleca si el, cand noi ajungeam, dormea pe canapea ca un sfant. Repercursiunile plecarilor lui sunt legarea pana cand ajungem noi acasa.

       
          In final sunt tusea si junghiul sau termita si scandalul.

       Azi vara sotul meu merge la o intalnire cu mai multi crescatori de ciobanesc corb, dupa o juma de zi suna:
el:  Ghici ce am sub scaun?
eu:  Ce poti sa ai, un catel!(nu pot sa zic NU niciodata  si el stie lucrul asta)
el:   Pot sa-l iau?
eu:  Pai avem deja 3 caini, da poti!
el:   Sa vezi ce frumoasa este, este catelusa, este groasa, musca corect , are urechile corecte, maine vin cu ea acasa.
eu:  Bine, hai.
A doua zi a venit cu pitica, binenteles ca el a ales numele: Tibra, este inteligenta familiei dar si cea mai mare termita in viata, roade tot ce prinde: bete, jucarii, mingi,picioarele lui Novac,  tot.

        De mica rodea, am crezut ca trece dar nu:)


           Ultima venita este Luna(nume pus de mine), specialitatea ei este bataia, scandal trebuia sa-i fie numele  Are doar 7 luni si e deja aproape cat Novac , cat o creste nu stiu dar stiu ca as vrea sa o arunc peste gard din cand in cand.

                     Fata de sa tot razi de ea:)))
 Astia sunt :3 ciobanesti romanesti corbi , una bucata ciobanesc romanesc de bucovina si una bucata maidanez. Fac  prostii cat cuprinde, se bat ca tembelii dar cand e vorba de cineva strain apara si cel mai mic pui de gaina din curte.
   


vineri, 15 februarie 2013

EL si EA



            EL SI EA se intalnesc in anul 1938, a fost dragoste mare , erau de familie buna amandoi si nimeni nu a avut nimic impotriva iubirii lor. EA trebuia sa-si termina scoala si de aceea au amanat casatoria...2 ani trecusera si iubirea era la fel de mare dar a venit razboiul, acel razboi care a frant multe aripi si a schilodit multe vise.
            Inrolarea le-a sfasiat inimile dar scrisoriile cu vesti bune le alinau fiecare zi petrecuta departe unul de celalalt...apoi a urmat calvarul....batalia de la Stalingrad si ani grei de prizonierat. Orele, zilele, lunile, anii treceau si nu veneau vesti...dupa doi ani a aparut o carte postala ingalbenita si stearsa cu scrisul lui...bucurie si usurare, era in viata...o raza de soare dupa atat de multi nori grei si plumburii.
            Raspunsul cartii postale l-a gasit amarat credea ca a fost uitat, ca nu mai exista iubire...jignirile, bataile,frigul, foamea erau mult mai usor de indurat. Comunicau prin carti postale, ajungeau dupa luni de zile, era o bucurie de nedescris pe fetele lor cand primeau vesti dar timpul era neiertator. EL a inceput sa-si puna intrebari: oare parintii o mai lasa sa se casatoreasca cu el? Oare o sa-l astepte? Oare i-l mai iubeste? Cartile postale erau din ce in ce mai pesimiste o intreba mereu daca are pe altcineva, daca o sa-l astepte...
            Dupa 7 ani a venit si clipa eliberarii...nu stia ce sa faca cu ea...nu stia incotro sa o apuce...a plecat spre EA...nu stia daca-l mai asteapta  sau daca e casatorita. Pasii l-au purtat spre casa parintesca, apoi a schimbat directia spre EA. Cand a intrat in curte numai cainele a recunoscut omul care devenise o umbra. EA a asteptat si au fost impreuna pana cand cineva de acolo de sus a decis ca  are nevoie de EL.

            Este povestea bunicilor mei. Din cauza minei de carbune in care a lucrat in prizonierat bunicul a facut cancer pulmonar si nu l-am cunoscut, bunica mea a avut o tumoare pe glanda hipofiza, (depistata la varsta de 33 de ani) a trait toata viata pana la varsta de 87 de ani si 341 de zile cu dureri de cap.

            Viata nu i-a oferit multe clipe de liniste, DAR a stiut sa depasesca totul cu fruntea sus. Am admirat puterea de a merge mai departe in ciuda greutatilor , in ciuda bolii nemiloase, dorinta de a invata continuu, rabdarea cu care aranja mese festive, delicatetea cu care ne facea torturile si prajiturile preferate,camara ei atat de frumos aranjata si aromata (compot de gutui ca la bunica nu am mai mancat) ,simtul umorului omniprezent. Zilele petrecute la croitoreasa sau jocurile de carti si remy , plimbarile in parc, serile in care ne citea povesti cu blandete, cum ma strangea de mana pe strada ca sa salut un cunoscut, toate aceste amintiri sper sa ramana vii si peste timp. Pentru mine a fost  OMUL PERFECT!

 De la bunicul meu pastrez 2 lucruri aduse din prizonierat:

   O iconita cu Maica Domnului sculptata de el in os:
    Setul de carti de joc facute din lemn de tei si cutia lor:
.
  De la bunica mea pastrez toate cartile postale primite in aceasta frumoasa poveste:


miercuri, 13 februarie 2013

Pisici multe pisici!

A venit vremea prezentarii pisicilor. Au fost 9 , au ramas 8 dar prezentam doar 7, pisica primordiala are postarea ei deoarece este speciala, foarte speciala:)
Incepem cu negriciosii: sunt frati de cuib si noi le spunem mioriticii:)Unul din ei are o pasiune pentru gaina noastra golasa o urmareste prin toata curtea si se gudura pe langa ea. Golasa fuge de nebuna ca sa scape de el.:)
Urmeaza tot o neagra :Hiena e sora lor mai mare  care este foarte harnica si foarte independenta:
Codita e singurul baiat mare si are numele acesta deoarece are coada scurta:
Micuta seamana foarte bine temperamental cu mama ei o "ciufa internationala" cum ii spune Cosmin:)
Vine incet cea mai frumoasa dintre toate dupa cum ii este si numele FRUMOASA tandra si lingusitoare:
Retrasa  si invizibila este Siameza(asa ii spunem noi):

Le iubim, le dragalim, ne distram cu ele si speram sa fie cu noi mult timp de acum inante si nu in ultimul rand un copac cu pisici:)

joi, 7 februarie 2013

Operatiunea Gaina :)

         Mare expozitie de gaini in weekendul acesta in Otopeni . Sotul meu este inscris in asociatia Pajura ,participa si el cu o pereche de faverolles salmon. Pana aici toate bune si frumoase numai ca aseara cand pasarile trebuiau sa fie toaletate si duse pana in Otopeni , sotul meu a avut sedinta pana la ora 21.
        Am ajuns acasa pe la 18:30 si am inceput treaba cu inchisul gainilor care este un adevarat raliu prin curte. Inchise gainile m-am ocupat de rate care se incoloneaza pentru a fi inchise si ele. Ratoiul( multumim Iuliana) nu prea avea chef de somn dar pana la urma a intrat in coloana si el. Gastele asteptau sa fie deschise pentru plimbarea nocturna. Treaba terminata!
       Sun sotul si intreb: "Ce gaina sa pregatesc si ce cocos?"
       Sotul: "Pe aia care a fost la Leipzig( gaina e  umblata pe la expozitii) si cocosul ala  care are dintii din cresta mai mari si mai rari"
      OK ma duc si aduc gaina apoi mai fac un drum si vine si cocosul.
     In bucatarie (pana fumez eu o tigara) exploreaza frumosii tot ce prind:
   
         Gaina nu sta in boxe pentru ca este razboinica luminii - bate tot! de aceea barba arata jalnic si pe piept era plina de noroi! Incep operatiunea spalatul:


        In timp ce eu ma chinuiam cu domnisoara, domnul incerca sa se faca frumos singur:)

        Spalata si parfumata (nu am dat gaina cu parfum) este gata de operatiunea feonul:
      Dupa vreo 2 ore de munca domnisoara si domnul arata asa:

   Au ajuns in expozitie aseara pe la 23 si astazi o sa fie arbitrate!